Frica oarba- A treia seara de povesti
Spaimele pe care le avem fiecare sunt de cele mai multe ori atat greu de explicat cat si greu de explorat si de inteles. De aceea este nevoie de timp, este nevoie sa ne pacalim egoul, sa spargem masca de neinfricati si sa ne punem in situatii in care avem de ales intre teama si incredere, intre incredere si credinta. La povestile de seara am facut activitati care sa sparga gheata intre participanti si sa ii puna brusc si pe nepregatite in situatii care necesitau o adaptare rapida, la o situatie cu care nu erau obisnuiti si mai ales la care nu se asteptau.
Plimbarea “oarba” in perechi a avut un impact puternic pentru fiecare in parte si cu ocazia aceasta au avut posibilitatea sa faca o comparatie directa intre ce simte un om care se lasa condus legat la ochi fiind, de catre un necunoscut si ce simte cand el este cel care conduce pe un altul legat la ochi. Concluzia a fost ca o astfel de experienta scoate la iveala temeri de cele mai diverse, de la teama de necunoscut si necunoscuti, la teama de intuneric, de schimbare, de lipsa controlului, teama de viitor, teama de a nu rani, de a nu gresi, de a nu avea destula grija de fiintele pentru care suntem responsabili, si asa mai departe. Este uimitor cum un simplu exercitiu a scos la iveala atatea tipuri de teama, dar mai uimitor a fost pentru participanti sa vada cum de fapt o teama este usor de invins, daca ai un om alaturi, sau daca ai incredere in fortele proprii sau daca ai la dispozitie si o varianta si cealalta.
Tot in a doua seara am facut o lista de cuvinte specifice pentru tema serii:
- teama
- frica
- spaima
- angoasa
- anxietate
- fobie
- teroare
- panica
- groaza
- frustrare
si am vazut ca cel putin in limba romana cuvintele pe care le folosim pentru a ne exprima fricile sunt mult mai multe decat cele pe care le avem la indemana pentru a ne exprima iubirea, ceea ce este de retinut caci asta inseamna ca punem mai mult pret pe acest sentiment care pentru unii inseamna legatura cu timpurile cand fiecare clipa era o lupta pentru supravietuirea fizica, iar pentru altii inseamna centrarea pe trairi negative, ce in timp pot imbolnavi si suprima viata. Sa ne gandim la experimentul cu soarecele plasat intr-o cusca langa o pisica, ce nu il putea atinge sau rani in nici un fel. In cateva zile soarele a murit de frica, fara sa se atinga de mancare sau sa se miste, paralizat de teama ca va fi mancat, de opisica ce nu ii putea face nici un rau!
Ultima activitate a scos la iveala cosmarurile copilariei, si pana si cei care credeau ca nu au avut asa ceva au reusit sa acceseze in timpul exercitiului amintiri de mult uitate, negate, ascunse in strafundurile inconstientului de care uitasera complet si pe care au avut sansa de a le constientiza si de a incepe sa lucreze cu ele.
Pentru seara a patra vom continua cu explorarea amintirilor din copilarie si astfel vom invata incet dar sigur sa ne impacam cu ceea ce a fost pentru a ne da sansa sa fim!