Definirea de sine- prima seara de povesti la Ceainaria Serendipity
Sa incepem scolareste prin a spune ca definirea de sine este un proces de cristalizare a elementelor ce ne constituie ca oameni, prin care ne deosebim de ceilalti si ne asemanam in egala masura. Definirea incepe prin formarea unei imagini de sine dincolo de ceea ce credem sau cred altii sa suntem, o imagine eliberata de conditonari sociale impuse sau autoimpuse, o imagine cat mai aproape de imaginea primordiala intru care am venit pe lume.Dupa ce am umplut cesca mintii cu impresii pe care le avem despre cine suntem trebuie sa o golim pentru a putea primi cunoasterea de noi insine care nu incepe un minte ci in inima!
Pentru unii aceasta definire este un proces pentru altii un eveniment, unora le ia vieti intregi pentru a ajunge acasa, altii stiu dintr-o data ca nu e nevoie sa plece nicaieri pentru a se gasi. Povestile de seara ofera un kit de autodescoperire prin imagine, metafora, culoare, cuvant, gest. Ele sunt parte a unui proces personal si intim prin care trece fiecare in viata, dar pentru ca orice am face pe lumea aceasta este mai usor si mai placut sa avem companie, ne adunam in fiecare seara de luni in Ceinaria Serendipity pentru a mai descoperi o bucatica din ceea ce suntem. Nu sunt descoperiri usoare, nici simple si nici complet lipsite de durere, caci mastile bine lipite de chip nu se lasa deoparte cu usurinta. Avem chiar nevoie de tot felul de tertipuri pentru a le sparge, topi, dizolva si cel mai important tertip este intelegerea necesitatii si lor si prin aceasta intelegere, anularea acestei necesitati si implicit a mastii!
In prima seara am facut impreuna efortul de a ne cunoaste si a ne prezenta ca si cum am fi celalalt, la persoana intai singular. Astfel Daniel a avut ocazia sa spuna ca el este Andrea si Andrea a fost pentru 5 minute Daniel, o schimbare utila de identitate si punct de vedere pentru ca cei doi sa iasa un pic din rolurile zilnice pe care le joaca automat si care fac parte din arsenalul de alienare al egoului.
Apoi ne-am imaginat cum ne vede pe fiecare Dumnezeu… si asa am descoperit ca avem impresia ca Dumnezeu ne vede ca pe un amalgam de parti care au sau nu au legatura unele cu altele. A fost un exercitiu care a scos in evidenta faptul ca mai intai ne desenam fiecare mastile si apoi ajungem si la esenta, desi pentru asta este nevoie de timp. Asa ca cine a venit la prima seara de povesti sa se astepte ca acest exercitiu sa se repete periodic.
Am deschis apoi un magazin de calitati, caci am invatat cu totii ca suntem definiti de calitati dar si de defecte, ca urmare fiecare caprticipant a putut sa cumpere o 3 calitati dand la schimb trei defecte. Schimbul ni s-a parut echitabil si pentru a nu mai exista urma de dubiu ca toata lumea a scapat de defecte… le-am ars in curte, si am lasat ca cenusa lor sa fie luata de vant!
Toate acestea s-au intamplat in 2 ore intense la care s-a adaugat si povestea… o poveste care spune mult despre oameni care cred ca nu sunt, stiu, pot suficient… Intreaga seara a fost o poveste… povestea unor oameni care au hotarat sa faca pasul si sa afle cine au fost o data ca niciodata…
Si-am mai sta noi de-o poveste… da’ nainte mult mai este!
Iata si cateva imagini pentru care multumim lui ajnanina
Si magazinul nostru de calitati deschis lunea de la 19:00 la 22:00